在手机上保存，获得更好体验
A iubit un bărbat ca o stea căzătoare,
Strălucitor, intens, plin de promisiuni,
Dar stelele se sting, oricât ar străluci,
Lăsând în urmă doar umbre și gol.
Vorbea de libertate, dar tânjea după putere,
Vorbea de iubire, dar cerea adorare,
Vorbea de sinceritate, dar hrănea aparențe,
Și eu m-am pierdut printre iluzii.
Dar eu nu sunt o reverberație,
Sunt o voce ce strigă „ajunge!”
Am plecat, nu cu ură, ci cu eliberare,
Sunt întregă, și adevărul e al meu.
Se plângea de suferință, dar el însuși era durere,
Se victimiza, dar rănea fără cruțare,
Se numea „trup liber”, dar sufletul meu prindea lanțuri,
Și m-a învinovățit pentru lacrimile mele.
Mi-a cerut să iubesc cu lanțuri,
Mi-a spus că iubirea mea sufocă,
Dar libertatea împărtășită nu e scuză pentru trădare,
Și am văzut adevărul cu ochii mei.
Dar eu nu sunt o reverberație,
Sunt o voce ce strigă „ajunge!”
Am plecat, nu cu ură, ci cu eliberare,
Sunt întregă, și adevărul e al meu.
Mi-a oferit iubire condiționată,
M-a numit dușman când am început să văd clar,
Dar eu nu mai sunt captiv,
Iubirea adevărată nu cere sacrificiul sinelui.
Dar eu nu sunt o reverberație,
Sunt o voce ce strigă „ajunge!”
Am plecat și sunt liberă,
Și oricât m-ar urmări umbrele lui,
Adevărul meu e viu.
