Iubita Romanie, bogat taram de dor
Mult te-au ravnit mai marii,
Sa plece-n tara lor!
Au vrut sa ne doboare,
Sa fure si ne doare
C-au calcat in picioare
Ce-aveam mai drag si sfant!
Romanul multe rabda
Si-ndura ceasul greu...
El crede in dreptate
El crede-n Dumnezeu!
Dar cat sa-nduram oare,
Ca jafu-i tot mai mare
Si sufletul ne doare!
Blestem pe-acest pamant!
Nu vom pleca genunchii in fata nimanui!
Aceasta-i legea sfanta, Legea romanului!
Cand jugul ne va frange,
Atunci vom cere sange!
Blestemul i-o ajunge!
S-or prabusi-n mormant!
Cum sa lasam sa piara
Frumoasa, mandra tara,
Caci s-or intoarce-afara
Stramosii din mormant!?
In inimi tricolorul
In suflet doina, dorul...
Cu noi e tot poporul
Si Dumnezeu cel Sfant!
