Valurile se lovesc de țărm,
oamenii — de așteptările lor.
Cât trăim, atâta învățăm,
iar când murim, și speranțele mor.
Valurile se topesc în mare,
oamenii — în alte suflete.
Marea toată veșnicia are,
oamenii au secundele.
Eu nu m-ascund de valuri,
eu învăț să-not.
Valuri o să mai fie.
Iubirea nu dă greș,
iar dac-a dat,
atunci n-a fost iubire.
Și cad, cad, cad
printre stele care ard.
Le număr una câte una,
Până mă trezesc din vis.
Și cad, cad, cad
printre stele care ard.
Cu fiecare pas spre tine
mă apropii de abis.
Valurile se lovesc de țărm,
oamenii — de zgomotul clipelor.
Se întâmplă să existăm…
și să trăim, de fapt, în viitor.
Valurile se topesc în mare,
oamenii — în egoismul lor.
Când dorul crește din ce în ce mai tare,
nu dorul doare — gândurile dor.
Eu nu m-ascund de valuri,
eu învăț să-not.
Valuri o să mai fie.
Iubirea nu dă greș,
iar dac-a dat,
atunci n-a fost iubire.
Și cad, cad, cad
printre stele care ard.
Le număr una câte una,
Până mă trezesc din vis.
Și cad, cad, cad
printre stele care ard.
Cu fiecare pas spre tine
mă apropii de abis.
